Delocalizarea, fenomen mult mediatizat in ecuatie cu investitiile internationale, se refera la externalizarea si fragmentarea productiei si serviciilor in alte arii geografice, de catre societati, prin intermediul filialelor lor, separandu-se in acest fel locul de productie (sau de transformare a marfurilor) de locul de consum. Realitatile au aratat ca impunerea unor norme de conduita etica de catre decidentii politici ai statelor au determinat producatorii nationali sa-si completeze lista considerentelor care contureaza tabloul decizional privind delocalizarea, adaugand interesul pentru acele locatii unde actioneaza norme mai putin exigente.

Un grup de cercetatori (Gilles Grolleau, Tarik Lakhal, Naoufel Mzoughi, Does ethical Activism Lead to Firm Relocation, Kyklos, Volume 57, no. 3 / august 2004) au identificat trei generatii de relationare intre militantismul etic si delocalizare, care reflecta evolutia implicarii subiectilor in problemele societatii. Prima perioada s-a caracterizat prin presiunea exercitata asupra guvernelor de catre ONG-uri si asociatiile din comunitatile locale pentru emiterea de legi si norme care sa conduca la imbunatatirea conditiilor de viata economica, sociala si ambientala prin: cresterea salariilor, asigurarea securitatii muncii, reducerea poluarii atmosferice. Aplicarea acestor norme a condus nemijlocit la cresterea costurilor de productie si la cresterea riscului de necompetitivitate pe pietele interne si externe.

Combativitatea pentru etica in aceasta etapa s-a cristalizat sub deviza NIMBY (Not In My Back Yard) sustinand imbunatatirea conditiilor pe teritoriul national. Ca raspuns la aceasta campanie, societatile din tarile dezvoltate au inceput sa tinteasca teritorii unde salariile erau mai reduse si normele privind securitatea muncii si protejarea ambientului nu se aplicau cu strictete.

Continuarea articolului o regasesti aici.

Irina Tobosaru – FPP

A actiona etic inseamna a repartiza o mica parte din cheltuielile cu inarmarea si cu publicitatea agresiva pentru fonduri necesare reducerii foametei si saraciei, pentru reducerea numarului celor care nu au acces la apa potabila si la medicamente.

A gandi etic inseamna a pune toate cunostintele dobandite si experienta capatata in slujba lui a fi si nu in slujba lui a avea.

A actiona etic inseamna, de ce nu, intoarcerea in timp, dar nu numai cu imaginatia, ci si cu faptele, incurajand productia agricola in gospodarii inviduale, reducand consumul excesiv de carne, consumand legume si fructe de sezon fara exces de ingrasaminte chimice, alegand sa fim mai mult pietoni decat soferi.

A gandi etic inseamna a considera cheltuielile sociale si ambientale ca fiind investitii pe termen lung, inseamna a acorda prioritate capitalului uman in fata capitalului financiar.

A actiona etic inseamna a selecta ambalajele si a colecta diferentiat deseurile menajere, a planta mai mult decat a defrisa.

A gandi etic inseamna a pune in slujba societatii si ambientului legi si reglementari juridice, in virtutea carora sa se perceapa taxe, care sa inlocuiasca normele de conduita si recomandarile blande. „Protectia mediului inconjurator este un scop nobil, iar cei care cred in el trebuie sa fie pregatiti sa plateasca pentru aceasta” (George Soros).

A actiona etic semnifica a inlocui modelele de politici sociale bazate pe plati compensatorii si reparatorii cu strategii de prevenire si de investitii sociale.

A gandi etic inseamna a intelege ca lumea in care traim are resurse materiale finite si, de aceea, trebuie sa cautam resursele umane infinite, care sa ne ajute nu numai in prevederea, ci si in pregatirea viitorului.

Irina Tobosaru
Asistent comunicare – FPP