In acest rol de cetatean model al societatii, veti ajuta la reducerea poluarii, blocajelor din trafic, schimbarilor climatice si ploii acide. Mai mult, biciclistii sunt si angajati foarte buni: mai sanatosi, mai fericiti si mai productivi. Apoi, cu mai putini angajati care vin cu masina la locul de munca, veti putea reduce costurile intretinerii parcarii si rezervarea unui numai mai mare de locuri clientilor sau partenerilor companiei.

La fel de important, implementarea politicilor bicycle-friendly nu este deloc costisitoare si poate aduce rezultate insemnate. Iata cateva masuri prin care puteti sprijini aceasta miscare, al carei numar de adepti creste tot mai mult:

1. Instalati un suport de biciclete in fata sediului. Existenta unui loc in care sa isi poata lasa bicicletele in timpul orelor de munca reprezinta cea mai simpla modalitate de a-i incuraja pe angajati sa isi lase masinile acasa, in favoarea unui mijloc de transport mult mai sanatos. In cazul in care nu aveti loc suficient pe terenul companiei, puteti incheia un parteneriat cu autoritatile locale si monta gratuit un suport pe domeniul public, cu conditia de a permite si celor care nu lucreaza la dumneavoastra sa isi parcheze bicicletele.

Pentru un plus de siguranta si incredere, aveti optiunea montarii acestor ”locuri de parcare” si in interiorul cladirii, intr-un spatiu monitorizat.

2. Pastrati cateva antifurturi de rezerva, pentru cazurile in care unii angajati le uita acasa. De asemenea, nu ar strica sa aveti si o pompa de bicicleta, tot pentru cazurile neprevazute.

3. Folositi curieri pe bicicleta. Vedeti ce firme ofera asemenea servicii si folositi-le atunci cand situatia o permite. Transportul documentelor in acelasi oras poate fi realizat in acest mod, uneori chiar mai repede decat prin varianta clasica.

4. Oferiti lectii de siguranta. Desi autoritatile locale au realizat mai multe piste pentru biciclete, rare sunt cazurile in care ciclistii nu sunt nevoiti sa mearga printre masini pentru a ajunge la destinatie. In Romania exista mai multe grupuri care sprijina mersul pe doua roti, asa ca ii puteti invita pe reprezentantii acestora sa tina lectii de siguranta in trafic. Tot ei le pot explica angajatilor care sunt beneficiile mersului pe bicicleta si, de ce nu, convinge si pe altii sa faca acelasi lucru.

5. Garantati transportul de urgenta, in cazul unor situatii neprevazute. Oferiti un drum gratuit pana acasa anagajatilor care se confrunta cu urgente familiale sau cu orice alt tip de probleme extreme. Normal, munca peste program intra in aceasta categorie.

Sursa: ImpactNews

Companiile

Dar aceasta miscare este inca la inceput si abia in ultimii ani a inceput sa intre cu adevarat in atentie. Foarte multe firme nu au dezvoltat niciodata strategii de CSR. Cu atat mai putine au prezentat rapoarte de sustenabilitate. Drept urmare, chiar si cele mai bune intentii trec neobservate sau nu gasesc sprijinul necesar pentru a reusi.

Exista totusi un set de practici pe care orice organizatie le poate lua in considerare. Companiile pot folosi aceste modele pentru a-si imbunatati reputatia si castiga nu numai respect, dar si clienti in anii ce vor urma.

1. Pentru ca orice program de sustenabilitate sa reuseasca pe termen lung, este nevoie de dezvoltarea si implementarea unor tinte masurabile. Desi putem merge pe varianta „toti cei din jurul nostru fac asta, asa ca ar trebui sa ne gandim si noi la CSR”, iar imperativele morale sunt cu siguranta un motiv in plus, orice demers in acest sens trebuie sa aduca avantaje activitatii companiei. In lipsa beneficiilor, sustinerea oferita acestui tip de proiecte nu va fi de lunga durata.

Cel mai bine este sa incepem cu lucrurile simple si usor de masurat: reputatie, eficienta energetica si banii economisiti, loialitatea angajatilor. Putem incepe apoi sa adaugam noi unitati de masura, in functie de strategiile elaborate.

2. Una dintre cele mai putin intelese, dar esentiale metode de a maximiza randamentul programelor de sustenabilitate, este de a-i angaja pe stakeholderi in eforturile noastre. Fie ca vorbim de angajati, investitori, parteneri, comunitati sau organizatii non-profit, companiile trebuie sa identifice principalii parteneri de actiune si dialog. Fara sprijinul acestora, eforturile s-ar putea dovedi zadarnice sau lipsite de sustinerea necesara implementarii eficiente.

3. Liderii in sustenabilitate raporteaza in mod constant activitatile lor de CSR si impactul lor asupra celor vizati. De asemenea, rapoartele lor sunt verificate de organizatii independente, ceea ce duce la cresterea nivelului de credibilitate al acestor documente. Organizatia dumneavoastra poate face acelasi lucru. Desi nu exista inca un format standard, rapoartele inseamna transparenta si o metoda de a-i face pe cei din jur atenti la eforturile dumneavoastra.

4. Integrati sustenabilitatea in brand. Acest pas necesita eforturi suplimentare si va trebui sa va asigurati ca strategia de comunicare va acoperi toate produsele sau serviciile pe care le oferiti. Dar, mai important, trebuie sa dezvoltati o cultura organizationala care sprijina eforturile de sustenabilitate. Integrarea CSR-ului in brand trebuie sa aiba loc in intreaga companie, nu sa presupuna numai eforturi superficiale.
Beneficiile implementarii acestor strategii vor merge mai departe de vanzari in crestere sau o valoare de piata mai mare. Suma eforturilor va insemna mai multa incredere in companie, loialitate din partea consumatorilor si o mai mare implicare a angajatilor, printre multe alte beneficii.

Sursa: ImpactNews

Tinand cont de acesti factori, iata trei strategii de a integra sustenabilitatea intr-un mod care va reduce nu numai impactul asupra mediului inconjurator, dar va imbunatati si performanta financiara.

1. Sustenabilitate in favoarea clientilor

Impactul retailerilor asupra mediului inconjurator poate fi masurat prin milioanele de produse vandute in fiecare zi, deci ce metoda mai buna avem de a integra sustenabilitatea decat de a ne directiona atentia catre bunurile de la raft?

Cum ne putem aproviziona cu mai multe produse care nu dauneaza naturii, dar vor fi si cumparate de clienti? Cu siguranta nu ne putem astepta ca explicarea impactului redus al noilor produse sa ne aduca rezultate tangibile. Cumparatorii au devenit extrem de selectivi, fiind preocupati de reducerea costurilor si maximizarea beneficiilor obtinute. In aceste conditii, cheia succesului consta in imbinarea nevoilor consumatorilor cu noile standarde de sustenabilitate si explicarea modului in care sustenabilitatea ii poate ajuta sa isi atinga scopurile.

2. Vorbiti despe sustenabilitate
Credeti sau nu in dorinta consumatorilor mainstream de a cumpara produse verzi, tot mai multi oameni isi doresc sa aiba posibilitatea de a invata mai multe despre beneficiile asupra sanatatii pe care le aduc produsele cumparate, sau informatii despre companiile de la care le cumpara. Sunt multe moduri in care putem comunica avantajele asupra mediului sau sanatatii, iar acest efort va duce la cresterea marjelor de profit, cel putin pe segmentul produselor ”verzi”. In plus, implementarea sustenabilitatii poate duce la reducerea costurilor operationale. Este un exemplu clar de situatie win-win, de care orice retailer trebuie sa profite.

3. Cresteti performanta marcilor proprii

Marcile proprii devin surse tot mai mari de venit pentru retaileri. Pe de alta parte, vanzatorii nu au puterea financiara a brandurilor nationale sau internationale, asa ca cea mai sigura strategie de a asigura succesul produselor proprii este de a merge pe varianta sustenabilitatii si grijii pentru sanatate. Multi consumatori percep marcile proprii drept produse low cost, iar comunicarea beneficiilor suplimentare pe care acestea le aduc poate duce la schimbarea etichetei. In acest joc, retailerii au o oportunitate excelenta de a schimba perceptia publicului asupra produselor ”verzi”, castigand in acelasi timp din cresterea vanzarilor si a marjelor de profit pentru brandurile proprii.

Sursa: ImpactNews

Bineinteles, exista si nisele eco, sustinute de clientii decisi sa cumpere bunuri sustenabile, in ciuda costurilor suplimentare sau a performantei scazute. Dar, pe masura ce companiile isi imbunatatesc si imbogatesc in mod constant oferta eco, si tot mai multe adopta calea sustenabilitatii, aceste nise apar si dispar de-a lungul timpului.

Pe de alta parte, sustenabilitatea devine un factor tot mai important in atragerea si pastrarea angajatilor, in special a celor valorosi. In aceeasi masura, actionarii isi doresc reducerea riscurilor si trecerea la un model de business mai sustenabil si responsabil fata de mediu, angajati si societate.

In aceste conditii, care este solutia cea mai potrivita?

Ar trebui adoptata varianta apropierii angajatilor si investitorilor prin includerea sustenabilitatii in operatiunile firmei, ignorand in acelasi timp oportunitatile oferite de nisele eco? O strategie mult mai profitabila este de a creste veniturile cu produse sau servicii noi care raspund nu numai nevoilor consumatorilor, dar ii multumesc si pe angajati sau actionari, dar fara a investi in nise care vor disparea nu peste foarte mult timp.

1. Inovati pentru sustenabilitate

Acesta cale este ideala pentru companiile B2B care furnizeaza echipamente ce pot reduce costurile operationale ale clientilor prin scaderea utilizarii resurselor si a impactului asupra mediului inconjurator. Cel mai bun exemplu in acest sens este General Electric, care a construit o afacere de 7 miliarde de dolari vanzand turbine eoliene. Cheia succesului consta in intelegerea vulnerabilitatilor si provocarilor cu care se confrunta clientii in drumul lor spre sustenabilitate, apoi dezvoltarea unor solutii care sa ii ajute in rezolvarea lor fie prin reducerea costurilor operationale, fie prin cresterea perfomantei echipamentelor oferite. Inovarea reprezinta in mod clar cea mai buna cale de dezvoltare a companiei. Pe buna dreptate, in conditiile in care exista oportunitati enorme de crestere a eficientei si reducere a costurilor operationale.

2. Inovati in sustenabilitate

Multe firme asociaza sustenabilitatea si solutiile responsabile cu majorarea costurilor operationale sau de productie. Desi este nevoie de investitii pentru a comercializa orice inovatie, solutiile sustenabile pot reduce in mod dramatic costurile unei companii sau oferi consumatorilor produse sau servicii alternative, care le aduc mult mai multe beneficii. Lansarea acestor produse sau servicii noi duc la schimbari discontinue in relatia cost-performanta, ceea ce va permite noilor produse sa castige o cota de piata mai mare sau sa deschida noi piete de desfacere.

Produsele de curatat mai putin toxice pentru oameni sau daunatoare mediului inconjurator incep sa castige tot mai mult teren, in defavoarea celor traditionale, pentru ca protejeaza sanatatea personala. In mod similar, becurile LED au o durata de viata mai mare si consuma mai putina energie decat cele traditionale, iar acesti factori compenseaza pretul putin mai mare al acestui nou tip de bec.

Cheia inovarii in acest caz consta in capacitatea de a combina cunostintele dobandite despre nevoile pietei cu o intelegere a raportului dintre cost si beneficii.

Sursa: ImpactNews

In ciuda aceste situatii, nu este greu sa identificam trei principii de baza care ar trebui sa stea la baza oricarui demers de CSR.

Pe primul loc avem ”Sa nu faci rau”. Expresie imprumutata din medicina, se aplica in mod perfect si companiilor, CSR-ul in cea mai simpla forma insemnand sa nu faci rau cuiva in mod voit numai pentru a obtine profituri mai mari. Aceasta gandire se potriveste teoriei traditionale de business, care ne spune ca firmele ar trebui sa creeze valoare, iar orice initiativa daunatoare scade sau acopera in totalitate utilitatea oricarei valori create de companie.

Biocombustibilii sunt un exemplu clar al acestei idei. Initial, ei au fost vazuti drept inlocuitorii perfecti ai petrolului si produse cu un potential foarte mare de a incetini sau chiar inversa schimbarile climatice. Dar cultivatorii ahtiati dupa profit au inceput fortat schimbarea politicilor agricole si au recurs la despaduriri pentru a asigura recolte mai bogate. Daunele aduse mediului au anulat astfel orice efect pozitiv pe care biocombustibilii l-ar fi putut avea asupra incalzirii globale.

O nevoie asemanatoare pentru o valoare net pozitiva se extinde si in cazul corporatiilor. Aduc ele mai multe beneficii societatii? Fac tot ce le sta in putinta pentru a minimiza efectele nocive si cresterea valorii? CSR-ul este miscarea care ne face sa raspundem ”da” ambelor intrebari.

Al doilea element al responsabilitatii se axeaza pe ceea ce o companie ar trebui sa faca. CSR-ul cere firmelor sa isi asume responsabilitatea pentru ”ratacirile”’din trecut, sa remedieze efectele si sa opreasca practicile nocive. Pentru ca balanta intre bine si sau sa fie pozitiva, companiile nu trebuie sa se orienteze numai spre repararea greselilor din trecut, dar sa se asigure si ca situatia nu se va repeta in viitor. Firmele ”nu fac rau” atunci cand practicile lor de business nu dauneaza in mod direct mediului, societatii sau angajatilor si, chiar daca termenul de ”a face rau” poate fi definit si evaluat in diferite moduri, ideea de baza a CSR-ului ramane aceeasi.

Elementul final al responsabilitatii este dat de ceea ce ar putea face companiile. In acest punct, companiilor li se cere sa isi schimbe business-ul in mod fundamental pentru a maximiza beneficiile aduse comunitatii si a reduce costurile asupra societatii sau a mediului inconjurator, in asa fel incat toata lumea sa aiba de castigat. In acest fel, CSR-ul solicita companiilor sa isi foloseasca puterea pentru a schimba lumea in bine.

Numeroasele oportunitati de business aparute in urma integrarii valorilor sociale si de mediu contrazic in mod clar viziunea conform careia CSR-ul nu se justifica din punct de vedere economic, cel putin nu pentru companii.

In realitate, luand spre exemplu ambalajele ecologice, aceasta inovare a dus la economii de ambele parti ale ”baricadei”: consumatorii platesc mai putin, firmele la fel. Toate inovarile din domeniul ambajalelor eco au fost posibile datorita mai multor descoperiri din industrie – rasinile reciclabile, plasticele bio. Apoi, dezvoltarea programelor de design au integrat mai bine datele referitoare la impactul asupra mediului si, pe baza unui feedback aproape imediat, sistemul ambalajelor ”verzi” a putut fi optimizat.

Masuratorile conventionale s-au concetrat pana acum pe evaluarea profiturilor, fara ca acest criteriu sa fie relevant pentru celelalte aspecte ale afacerii, precum CSR-ul sau inovarea, in conditiile in care cresterea castigurilor ar putea veni ca urmare a disponibilizarilor sau a altor forme de reducere a cheltuielilor si nu drept rezultat al inovarilor aduse business-ului. Desi este greu sa cuantificam performanta unei afaceri in functie de criterii sociale sau de mediu, au aparut noi metodologii care permit masurarea mai eficienta a unui indicator numit ”return of innovation”. In plus, acum sunt disponibile si metode mai precise de urmarire a proprietatii intelectuale, optimizandu-se astfel licentierea sau vanzarea acestor active.

Pe langa demersurile de cercetare si dezvoltare facute in nume propriu de companii, exista si variante mai ieftine si uneori chiar mai eficiente de a ajunge la inovare. Parteneriatele cu alte firme sau competitiile de inovare creeaza un mediu foarte bun dezvoltarii unor idei noi. Mai mult, conceptul de open innovation reprezinta un alt model extrem de eficient, in conditiile in care sunt daramate barierele rigide ale birocratiei corporative si se creeaza un schimb mult mai liber de idei intre organizatii si indivizii aflati in afara structurii companiei.

Inovarea este imperativa pentru sustenabilitatea pe termen lung a afacerii si ar trebui sa se afle in mijlocul strategiei de CSR. In acest punct, orice argument impotriva responsabilitatii risca sa duca la pierderea competitivitatii companiei.

Dar CSR-ul nu este numai pentru baietii mari. Sunt la fel de multe definitii ale CSR-ului precum companii care il practica (sau sustin ca il practica), dar cuvinte precum ”etica”, ”sustenabilitate” sau ”comunitate” sunt comune tuturor acestor definitii. Cu acest aspect in minte, sunt foarte multe lucruri pe care companiile mici, locale, le pot preda celor mari.

Pe masura ce temerile privind erodarea comunitatilor locale devin tot actuale, multi dintre noi simt nevoia de a cumpara local si a-i sprijini pe cei care ne produc mancarea intr-un mod etic si sustenabil. Dar acest lucru devine tot mai dificil pentru cei care lucreaza mai departe de casa sau se intorc atat de tarziu de la munca incat nu mai gasesc deschis magazinul niciunui producator local. Recent, in tara au aparut cativa antreprenori care livreaza produse locale celor carora altfel le-ar fi foarte greu sa le achizitioneze altfel.

Principiile de baza ale functionarii acestor firme au cateva componente foarte clare si importante de CSR: dorinta de a dezvolta comunitatea locala, sprijinirea unui mod de viata sustenabil si comportamentul etic. Mai mult, toti acesti antreprenori vor sa aiba afaceri de succes, iar asta inseamna ca firma nu se bazeaza numai pe CSR, dar si pe o reteta solida de business. Aceste firme raspund nevoilor consumatorilor si ofera un serviciu de incredere si o ofera un raport bun pret/beneficii.

Ce pot invata marile companii de la jucatorii mici? In primul rand, ca CSR-ul se poate afla la baza unui model de business, fara a exclude ideea unei afaceri de succes. In aceasta privinta firmele mici au un avans considerabil, in conditiile in care misiunea si valorile lor sunt propulsate inca de la inceput de CSR.

In al doilea rand, preturile practicate de companii nu trebuie sa fie cele mai mici posibile pentru a vorbi de responsabilitate. Consumatorii platesc atat cat cred ca merita si este corect pentru toti cei implicati. Nici chiar in perioade de criza economica nu ar trebui sa presupunem ca oamenii vor neaparat preturi mici, in schimbul oricarui alt avantaj. In aceste conditii, marii jucatori ar putea invata sa aiba mai multa incredere ca oamenii vor sa faca ceea ce trebuie, este corect si sunt dispusi sa plateasca pentru asta.

A treia lectie importanta tine de comunicare si demonstrarea unei comportament responsabil pe perioade mai mari de timp, nu numai in timpul desfasurarii unor campanii. Nu mai este suficient ca un business sa spuna ca sustine CSR-ul fara sa ofere dovezi clare in acest sens. Firmele mici pot si de multe ori chiar ofera detalii pas cu pas despre ceea ce fac si de ce. Spre exemplu, cum ajunge mancarea de la ferma pe mesele clientilor. Marile branduri pot urma o cale similara, explicand intr-un mod transparent drumul companiei spre practici optimizate de CSR, nu numai in rapoartele anuale, dar si in toate celelalte materiale de comunicare.

In linii mari, guvernanta corporativa reprezinta o parte esentiala din CSR, dar nu defineste complet termenul. O buna guvernanta, corporativa sau de alt fel, se refera mai degraba la valori, nu la reguli, in timp ce CSR-ul reprezinta modul in care aceste valori se manifesta intr-o organizatie.

Pentru a avea un business viabil, o buna guvernanta este esentiala. Aici intervine administrarea resurselor, un alt termen ce este confundat cu resposabilitatea corporativa. Managementul organizational este preocupat de administrarea resurselor, indiferent de felul lor (financiare, sociale, de mediu etc), insa conceptul de sustenabilitate duce lucrurile un pic mai departe si se uita foarte atent si in mod explicit la resursele aflate in exteriorul companiei, in mod specific cele ce tin de mediul inconjurator. In acest context, sustenabilitatea reprezinta o parte din eforturile administrative, care urmareste maximizarea potentialului resurselor, dar si pastrarea atentiei organizatiei asupra viitorului, asigurandu-se ca utilizarea resurselor de acum nu va pune in pericol activitatile viitoare ale companiei.

Dar unde intervine CSR-ul? Responsabilitatea sociala corporativa include trei activitati de baza: sustenabilitate, transparenta si raspundere. In acelasi timp, CSR-ul reprezinta manifestarea fizica a guvernantei si, tinand cont de aparitia relativ recenta a conceptului, inca are nevoie de o perioada de maturizare, pe masura ce firmele se uita tot mai atent la stakeholderi.

Riscurile asumate prin CSR pot avea un impact financiar asupra companiei, insa un business cu principii solide de guvernanta isi poate reveni mai repede din aceste puncte negre, in mare parte pentru ca are mai putine expuse PR-ului negativ. In acelasi timp, unele companii au facut o distinctie clara intre cele doua concepte, definind guvernanta drept parte a relatiei cu investitorii, pe cand CSR reprezinta relatia cu stakeholderii. Altele cred ca CSR-ul reprezinta numai o parte a managementului de risc.

Dar, in ciuda tuturor acestor diferente, sunt foarte putine cazuri in care CSR-ul si responsabilitatea corporativa nu se suprapun si, de cele mai multe ori, se propulseaza una pe cealalta. Mai mult, cele doua concepte impartasesc valori si scopuri comune si, pe masura ce granitele business-ului etic se extind, si CSR-ul va juca un rol tot mai important in viata companiilor.

Cu siguranta, simplele activitati de caritate nu reprezinta singura metoda ce merita incercata. De fapt, donatiile fara un scop strategic si incluse intr-o strategie solida de CSR, pe termen lung se pot transforma in activitati chiar daunatoare. In acest context, una dintre cele mai gresite impresii despre responsabilitatea sociala este ca ai nevoie de bani pentru a face CSR.

In schimb, nu totul depinde de cheltuirea banilor, ci de utilizarea unor metode creative si inovative de a crea atat o imagine pozitiva pentru brand, cat si aduce beneficii societatii. Totul ar trebui sa se rezume la echilibru si inovare.

Unul dintre cele mai importante lucruri pe care pe poate face un IMM este sa pastreze afacerea in mijlocul comunitatii, ceea ce inseamna sa ne gandim de unde ne extragem resursele si materiile prime si care sunt nevoile consumatorilor locali. Intrarea in acest cerc al distantei minime dintre oameni si firma inseamna nu numai reducerea costurilor de transport, dar si a poluarii, incluzand in acelasi timp si comunitatea locala in proces.

Interactiunea cu stakeholderii se extinde si asupra propriilor angajati. Prin atragerea lor in responsabilitatea sociala nu imbunatatim numai imaginea firmei, dar cream si un dialog pozitiv in cadrul companiei. Pana la urma, pentru o afacere mica sau mijlocie angajatii reprezinta cea mai importanta resursa.

Daca suntem producatori, putem apela la materii prime reciclate. O simpa analiza costuri/beneficii va arata ca aceste produse nu sunt numai prietenoase cu mediul inconjurator, dar, in cele mai multe cazuri, mai prietenoase si cu portofelele consumatorilor. La fel, nu este greu sa economisim energie prin folosirea unor metode simple.

Dar, desi un IMM nu trebuie neaparat sa creeze si sa publice rapoarte de CSR, comunicarea eforturilor de responsabilitate trebuie facuta cu grija, pentru a nu fi acuzati apoi ca incercam pur si simplu sa spalam imaginea firmei, fara ca lucrurile sa se schimbe de fapt. Este foarte usor ca CSR-ul sa fie gresit interpretat si sa o ia pe calea publicitatii negative. Si, cum responsabilitatea sociala nu conteaza numai pentru consumatori, orice firma ar trebui sa isi reevalueze lantul de productie si distributie, precum si interesul pentru CSR al propriilor angajati.

Marele avantaj al intreprinderilor mici si mijlocii in fata companiilor mari este interactiunea mult mai directa cu mediul in care isi desfasoara activitatea si tot ce ar trebui sa ne convinga sa pariem pe CSR este ca un business are in mod clar de castigat prin adoptarea unei atitudini responsabile.

Lucrurile au mers chiar mai departe si nu a durat mult pana cand s-a aflat ca sistemele de control intern ale creditorilor au fost ignorate in asemenea masura incat un numar insemnat de dosare de credit s-au dovedit a fi atat de incomplete incat nici executarea silita nu putea fi pusa in aplicare.

Sunt insa si companii pentru care etica sta inaintea profitului, unde a face ceea ce trebuie nu este oposul castigurilor financiare. Mai mult, in loc de a urmari maximizarea profiturilor cu orice pret, goana dupa bani este temperata de dorinta de a scoate un profit suficient dezvoltarii normale a companiei.

Comportamentul etic in business nu inseamna si bani mai putini in conturile firmei, dimpotriva. Potrivit unei cercetari realizate in perioada 2005-2010 de un think-tank international ce monitorizeaza si promoveaza principiile eticii in afaceri, companiile nominalizate drept cele mai corecte au raportat in mod constant profituri mai mari fata de cele incluse in S&P 500. Cea mai clara diferenta a putut fi observata in primul trimestru din 2010, cand castigurile taberei etice au fost cu aproape 50% mai mari.

Intr-o economie care inca dominata de incertitudini, este normal ca fiecare companie sa incerce sa isi asigure viitorul, iar toate cercetarile de pana acum demonstreaza ca exista o legatura extrem de puternica intre comportamentul etic si castiguri.

Dar care sunt motivele pentru care un model etic de business inseamna o firma mai puternica? Perceptia publicului reprezinta o mare parte din ecuatie. Companiile ale caror angajati participa in mod activ in viata comunitatii, isi dedica timpul si resursele activitatilor de caritate, ofera firmei un element de umanitate care altfel ar lipsi.

Pe de alta parte, pentru un comportament etic puternic din partea angajatilor este nevoie de leadership din partea organizatiei. Asta nu inseamna numai comunicarea valorilor, dar si demonstrarea in mod constant a unui comportament etic din partea conducerii, in asa fel incat nimeni sa nu poate pune la indoiala hotararea si dorinta companiei de a promova un set de valori corecte.

Pana la urma, comportamentul etic se traduce prin intarirea angajamentului salariatilor in bunul mers al firmei, dar si prin crearea unei imagini publice pozitive, ambele factori esentiali pentru profitabilitatea oricarui business.