Delocalizarea – intre concurenta si combativitatea etica

Principiile si normele unei conduite morale, care nu ar trebui neglijata in afaceri, in schimburile comerciale, in concurenta de piata, in activitatea societatilor transnationale, care investesc si relocalizeaza productie si servicii, au constituit atat teme supuse dezbaterilor din mediile politice, sociale, economice, stiintifice, academice, cat si actiuni de evaluare si luari de pozitie din partea militantilor pentru o dezvoltare echitabila si durabila, pentru protejarea mediului inconjurator, pastrarea biodiversitatii, pentru ameliorarea conditiilor vietii economice si sociale.

Delocalizarea, fenomen mult mediatizat in ecuatie cu investitiile internationale, se refera la externalizarea si fragmentarea productiei si serviciilor in alte arii geografice, de catre societati, prin intermediul filialelor lor, separandu-se in acest fel locul de productie (sau de transformare a marfurilor) de locul de consum. Realitatile au aratat ca impunerea unor norme de conduita etica de catre decidentii politici ai statelor au determinat producatorii nationali sa-si completeze lista considerentelor care contureaza tabloul decizional privind delocalizarea, adaugand interesul pentru acele locatii unde actioneaza norme mai putin exigente.

Un grup de cercetatori (Gilles Grolleau, Tarik Lakhal, Naoufel Mzoughi, Does ethical Activism Lead to Firm Relocation, Kyklos, Volume 57, no. 3 / august 2004) au identificat trei generatii de relationare intre militantismul etic si delocalizare, care reflecta evolutia implicarii subiectilor in problemele societatii. Prima perioada s-a caracterizat prin presiunea exercitata asupra guvernelor de catre ONG-uri si asociatiile din comunitatile locale pentru emiterea de legi si norme care sa conduca la imbunatatirea conditiilor de viata economica, sociala si ambientala prin: cresterea salariilor, asigurarea securitatii muncii, reducerea poluarii atmosferice. Aplicarea acestor norme a condus nemijlocit la cresterea costurilor de productie si la cresterea riscului de necompetitivitate pe pietele interne si externe.

Combativitatea pentru etica in aceasta etapa s-a cristalizat sub deviza NIMBY (Not In My Back Yard) sustinand imbunatatirea conditiilor pe teritoriul national. Ca raspuns la aceasta campanie, societatile din tarile dezvoltate au inceput sa tinteasca teritorii unde salariile erau mai reduse si normele privind securitatea muncii si protejarea ambientului nu se aplicau cu strictete.

Continuarea articolului o regasesti aici.

Irina Tobosaru – FPP