Ocaziile ratate nu se mai intorc

Este greu de gasit un ziar sau o revista care sa nu relateze in cuvinte sumbre despre ceea ce se intampla in America. Frica este in aer, peste tot. Rata somajului a crescut la cea mai mare valoare din ultimele cateva zeci de ani.

Frica nu ne va ajuta sa trecem peste aceasta perioada dificila, in schimb, daca ne asumam faptul ca trebuie sa facem niste schimbari in economie, atunci vom supravietui foarte bine. Ca rezultat al marilor evolutii inregistrate in domeniul tehnologiei si comunicatiilor (majoritatea acestora, total ironic, fiind generate chiar de catre firme americane), orice loc de munca ce poate fi indeplinit cu usurinta de un absolvent de facultate, cu ceva cunostinte in domeniu, a fost externalizat catre tarile aflate in curs de dezvoltare si, asa cum zice Bruce Springsteen in melodia sa, Born in the USA, nu se va mai intoarce la noi.

Dovada privitoare la aceasta mare schimbare constatata pe piata de munca sta chiar in fata ochilor nostri. Si se intampla chiar si in SUA. In 2009, Chevrolet-urile erau produse in Michigan, cu o manopera negociata de sindicat de aproximativ 71 USD/ora, in timp ce  masinile Toyota se construiau ceva mai la sud, in Arkansas, cu o medie de 47 USD/ora. Chiar nu este de mirare ca General Motors a dat faliment, in timp ce Toyota, in ciuda unor probleme cauzate de chemarea de pe piata a unor autovehicule, continua sa prospere ca lider pe acest segment de piata.

In cazurile GM si Toyota, diferentele din punctul de vedere al costurilor cu forta de munca sunt macar comparabile cat de cat. Dar ce se intampla atunci cand treaba unuia care ofera asistenta telefonica pentru depanarea imprimantei dvs. poate fi facuta din India sau Panama – cu ajutorul unor telefoane cu conexiune prin Internet cu ajutorul carora poti vorbi practic gratuit – pentru un pret mai mic de 20% din valoarea pretului pe care l-ai plati pentru acelasi serviciu in SUA? Deci locul de munca este transplantat in alta tara.

Daca vrei, poti da vina pe capitalism si poti afirma ca acest sistem nu mai functioneaza. Dar asta este departe de adevar: de fapt, pentru foarte multi oameni de oriunde din lume, capitalismul functioneaza mai bine ca niciodata. Imaginea pe care o au Statele Unite ale Americii si alte natiuni industrializate cu privire la aceasta criza este una a stagnarii. In 2008, de exemplu, SUA a inregistrat o crestere a PIB-ului cu 1,1%. In conformitate cu Anuarul International al CIA, alte tari aflate in curs de dezvoltare au inregistrat si ele valori de crestere la fel de mici: Belgia si Germania (1%); UE (0,8%); Marea Britanie (0,7%); Canada (0,4%); Franta (0,3%). Multe tari industrializate au inregistrat chiar si cresteri negative in 2008 – cu alte cuvinte economia acestor tari s-a contractat – cum ar fi Suedia (-0,4%), Japonia (-0,7%), Italia (-1%) si Danemarca (-1,2%).

Cu toate acestea, tabloul se schimba usor, daca mergem putin spre sud. Celelalte patru cel mai populate tari ale lumii (nepunand la socoteala SUA, care este pe locul trei) s-au confruntat cu probleme din cele mai diverse in 2008: cea mai numeroasa natiune a lumii, China, a inregistrat o crestere de 9,6%, iar celelalte popoare numeroase – India (7,4%), Indonezia (6,1%) si Brazilia (5,1%) – au inregistrat si ele cresteri mult mai mari. De fapt, in anul 2008 171 tari au inregistrat cresteri mai mari decat SUA, majoritatea dintre acestea aflandu-se in Africa, Asia si America Latina. Mai mult decat atat, doar doua tari din Europa Occidentala au inregistrat cresteri economice de peste 2% – Grecia (cu 2,9%) si Norvegia (cu 2,6%)

Iata si un fapt imbucurator: in anul 2008, peste 90% din cetatenii acestor cinci tari – deci, non-americani – s-au bucurat de o crestere economica medie de 8,14%.  (in Statele Unite traiesc mai putin de 10% din cetatenii aflati in cele mai populate cinci tari ale lumii.) Cu alte cuvinte, in medie, la fiecare 10 cetateni din cele mai populate 10 tari ale lumii – care contin doar mai putin de jumatate din populatia lumii – noua au inregistrat o crestere economica de 7 ori mai mare decat “americanul singuratic”.

Acest nou peisaj mondial ne aminteste de bancul cu cowboy-ul singuratic si Tonto, inconjurati de indieni. Cowboy-ul Singuratic isi intreaba companionul, “Ce ne facem, Tonto?” Tonto ii raspunde, “Treaba ta, albule.”

Aceste cifre, dure de altfel, ne fac sa ne reconsideram ideile apocaliptice cu privire la decada nefavorabila care ne incearca si sa reconsideram si cat de departe vom merge cu cearta si cu lamentarile privind economia noastra. De ce? Marea majoritate a oamenilor din jurul nostru nici nu ne aude.

Cu toate acestea, sa consideram ca in tarile in curs de dezvoltare oamenii traiesc foarte bine si saracia a fost eradicata ar fi o grava eroare. In primul rand, cresterea economica nu reflecta nivelul de baza al veniturilor (adica, daca venitul mediu pe familie ar fi sa creasca cu 400 USD in doua tari, una cu un PIB mediu in anul anterior de 4.000 USD si alta cu 40.000 USD, ratele lor de crestere ar fi de 10% si, respectiv, de 1%). Cu toate acestea, ratele mari de crestere dintr-o tara aflata in curs de dezvoltare, daca sunt constante, pot genera uimitoare cresteri ale PIB-ului (similar efectelor economisirii de bani cu dobanda mare), asa cum am constatat in China.

In al doilea rand, nu trebuie sa privim mai departe de Haiti – care este pe locul 8 in lume din punctul de vedere al inegalitatii – pentru a vedea efectele devastatoare ale lipsei de resurse si infrastructura asupra celor care traiesc intr-o saracie impovaratoare. Oricat de mare ar fi fost pretul pe care l-am platit din cauza climatului economic aflat in schimbare, trebuie sa ne reamintim ca in toate tarile aflate in curs de dezvoltare exista o mica elita care controleaza aproape intreaga activitate politica si economica, in timp ce restul traiesc intr-o saracie lucie, fara asistenta medicala adecvata, fara locuinte si fara invatamant. Aceasta elita este cea care, in primul rand, beneficiaza de cresterea economica semnificativa.

Persoana care ofera asistenta telefonica din Bangalore si care va ajuta sa va depanati iPhone-ul – si care, indiferent de la cine primeste apelul, americani, francezi sau australieni, a fost instruit in mod riguros cu privire la expresiile idiomatice si simtului umorului specifice tarii fiecarui solicitant – probabil ca nu-si permite sa-si cumpere un astfel de telefon. Si cu toate acestea, fructele globalizarii s-au raspandit fara doar si poate, cel putin la nivel de natiune, daca nu la nivel de sat.

“OK, inteleg care-i treaba,” poate asa ganditi acum. “Si totusi, trebuie sa-mi gasesc un loc de munca. Trebuie sa-mi intretin familia cumva.” Ori ca ati fost disponibilizat, ori ca nu mai sunteti motivat intr-un loc de munca fara perspective si va este teama de consecintele schimbarii, iata intrebarea la care trebuie sa raspundeti: Ce aveti de oferit lumii, ceva ce poate proveni numai din inima dvs.? De ce? Deoarece cam tot ceea ce faceti in timpul dvs. productiv poate fi cu usurinta reprodus de cineva care cere mult mai putini bani.

In timp ce unii oameni detin cunostinte foarte specializate intr-un anumit domeniu, care nu pot fi replicate cu usurinta de catre altcineva (este imposibil sa-ti inlocuiesti psihologul pediatru care-ti intelege copii mai bine decat oricine altcineva cu un al psiholog care lucreaza prin video-conferinta din Argentina si iti cere o treime din onorariul curent, dar sa nu ignoram aceasta posibilitate), pasiunea este cel mai probabil singurul lucru pe care il generezi si care sa nu poata fi externalizat. In aceste conditii, cheia catre siguranta profesionala este sa conectezi pasiunea pe care o ai cu valoarea dorita de altii.

George Lucas spunea candva: “foarte multor oameni le place sa faca anumite lucruri, insa nu se pricep deloc”. Trebuie sa continui sa faci lucrurile pe care iti place sa le faci, pana cand gasesti ceva la care pari a fi extrem de bun.” Regizorul care ne-a dat Razboiul Stelelor ne-a reamintit astfel cat de important este sa ne sincronizam pasiunea cu potentialul. Adaugati ca ingredient suplimentar si ceea ce altii au nevoie si pentru care sunt dispusi sa si plateasca, si ai deja o optiune viabila cu privire la propria-ti cariera.

In rezumat, exista doi pasi-cheie pe calea catre succes:

1) Trebuie sa-ti dai seama ce-ti place foarte mult sa faci (si poti face calumea).

2) Trebuie sa gasesti pe cineva dispus sa te plateasca.

Ceea ce-ti place sa faci merge dincolo de cifraraie complicata sau proceduri care-ti incarca memoria zi de zi. Toate lucrurile pe care le memorezi tu pot fi memorate foarte bine si de altcineva dispus sa lucreze pe doar 10% din salariul tau, aflat intr-o tara foarte indepartata. Probabil ca si un computer ar putea memora acele lucruri. Cu toate acestea, desi cunoasterea poate fi memorata, cu intelepciunea nu se poate petrece acelasi lucru.  Nu uitati ca un computer a fost proiectat de programatori care se confrunta cu constrangerile pe care le impune nivelul de cunoastere actual.

Multumita retelelor IT care au impanzit mapamondul, nivelul cunoasterii s-a amplificat mai mult decat niciodata, desi nu s-a si aprofundat. Considerati-l ca pe un dat faptul ca meserii care constau in sarcini care va solicita intelectul si mainile se vor transplanta in tari unde alte minti si alte maini si alte computere le vor putea exercita pentru mult mai putini bani.

Cu toate acestea, adevarata dvs. chemare nu provine din maini si din creier. Ci din inima dvs. Din acest motiv, nu poate fi generata nicaieri altundeva. Este o marca distinctiva unica, este “semnatura” dvs., si nimeni nu o poate produce la fel ca dvs., asa cum nimeni nu ar scrie o scrisoare de dragoste catre persoana iubita asa cum ati face-o dvs.

Psihologul american William James spunea candva ca cel mai mare “dor” al fiintei umane este de a fi apreciat. O persoana de la o agentie matrimoniala careia ii pasa cu adevarat de clientii sai si careia ii place sa se intalneasca cu acestia la masa de pranz pentru a le asculta povestile triste nu va putea fi niciodata inlocuita de o pagina de Internet. Acelasi lucru se intampla cu persoana responsabila cu ipoteca dvs., cu agentul de asigurari, cu contabilul care va ajuta sa va calculati impozitele – daca ei ofera servicii din suflet, cu o dorinta reala de a va face un bine. Tanjesti si vrei sa te hranesti cu incredere, cu integritate, cu siguranta si cu empatie, pentru situatia unica in care te regasesti.

Cu toate acestea, nu trebuie sa fim prea idealisti. Banii vorbesc, in special atunci cand esti stramtorat. Atunci cand stai si te framanti cu privire la ratele pe care le ai de platit pentru lichidarea ipotecii, consultatia psihologica realizata de catre un psiholog argentinian gasit pe Skype pare mai atractiva. Asa cum le spun directorilor care sunt cu adevarat pasionati de ceea ce fac, in special cei de pe la organizatiile non-profit, doar pasiunea personala nu este suficienta: te face intr-adevar sa pleci de la linia de start, dar nu te va propulsa si peste linia de sosire. De asemenea, trebuie sa actionam strategic – sa cercetam acele domenii cu stachete inalte, adica in care trebuie sa te straduiesti mult mai mult decat o faci pentru obtinerea unei diplome, a unei conexiuni la Internet si a unei diplome de cunoastere a limbii engleze.

In acele imbatatoare zile ale exploziei Internetului, multi au inceput sa vorbeasca despre “societatea informationala”. Acum am mai evoluat, avem cu totii acces la mai multe informatii decat visau parintii nostri sa aiba pe vremea cand erau copii – si cu toate acestea, multi dintre noi sunt ori someri ori privim crispati la ceas si urmarim trecerea minutelor ca sa spargem usa la terminarea orelor de curs. Milioane de oameni din tari indepartate au acces la informatie acum, accesul la informatie nu mai constituie un factor de diferentiere.

Acum traim intr-o societate a cunoasterii: pentru a putea supravietui, trebuie sa te dedici unei nise a cunoasterii, unde stacheta intrarii este foarte inalta (adica pe care nimeni nu o poate trece cu usurinta sau nu o poate depasi deloc) si trebuie sa utilizezi aceasta cunoastere pentru a deservi nevoile unui anumit client. Nu merge doar sa regurgitezi ceea ce ai inmagazinat in creier, lucrurile acestea trebuie sa emane din inima si sa valorifici rezerva de pasiune care zace in tine.

Atunci cand te angajezi la o firma, iti imbunatatesti viitorul pe baza unui concept principal, al unor valori principale si al unei strategii unice prin care sa adaugi valoare clientilor proprii. Daca nu esti original, nu poti supravietui. Acum concurenta provine din toate ungherele acestei economii globalizate, si nu ia prizonieri. Daca nu poti gasi o altfel de firma, atunci poti infiinta una chiar tu. Sora mea, care gestioneaza o organizatie noua care se ocupa de antreprenoriat, spune adesea: Daca nu-ti poti gasi un loc de munca, atunci creeaza-ti un loc de munca.

Trebuie sa identifici nevoile critice ale unui grup de clienti care nu te va parasi prea curand. Cu alte cuvinte, pune degetul pe rana. Apoi trebuie sa mai ai in vedere si invatamintele articolului de fata: Cum le poti deservi nevoile intr-o modalitate care pe tine personal te pasioneaza la nivelul cel mai intens si pentru care trebuie sa folosesti cunostinte specifice, nuantate, pe care le detii tu exclusiv? Si nu uita, in anumite profesii geografia chiar conteaza. Indiferent cat de repede te poate conecta tehnologia cu cineva din India, atunci cel care se ocupa de peisagistica gradinii tale, coaforul sau dentistul nu pot fi inlocuiti prea curand.

Recent, o femeie a publicat o revista pornografica in limbaj Braille, pentru orbi, cu imagini in 3D care pot fi pipaite. De ce? Ea a simtit ca, avand in vedere imagistica sexuala din societatea actuala, si cei cu probleme de vedere au dreptul la aceste distractii de natura sexuala, daca-si doresc acest lucru. Cu siguranta, acest nou gen de publicatie poate fi tiparit mult mai ieftin in China, dar probabil ca si doamna respectiva stie deja acest lucru si-si publica deja revistele in China. Oricum am da-o, are avantajul pionierului in acest domeniu si oportunitatea de a construi un brand care poate genera loialitate in randul clientilor.

Care este ideea care v-a venit dvs.? In primul rand, trebuie sa identificati problemele pe care le are un grup-cheie de clienti. Apoi trebuie sa identificati pasiunea pe care o aveti si care poate contribui la solutionarea acestor probleme. Trebuie sa va intrebati in mod sincer, “Oare talentul meu este pe masura acestei pasiuni a mea, astfel incat sa pot realiza ceva de valoare?” si “Acesta este scopul in care cred? Aceasta este contributia personala pe care vreau s-o aduc eu lumii?” Daca da, atunci da-i drumul! Daca nu, intoarce-te la masa de lucru si vino cu un Plan B, care sa poata oferi randamentul pe care ti-l doresti. Fiti pregatiti pentru obstacolele inevitabile care va vor sta in cale, si fiti pregatiti pentru a extinde constant modul de abordare a propriilor initiative, pana cand acestea functioneaza cum trebuie.

Deci speranta n-a murit… Cu toate acestea, asa cum au inteles si multi dintre liderii politici, speranta este ca un drog. Desi speranta este importanta, este la fel de important sa mai citim si ceea ce scrie pe ziduri, adica sa imbratisezi schimbarea pe care trebuie sa o faci pentru a-ti aborda cariera in mod corect. Trebuie sa iei o decizie care-ti va schimba viata, si anume decizia de a aloca timp pentru a medita asupra a ceea ce este cel mai important pentru tine, ceea ce te pasioneaza cu adevarat si asupra acelei nise de cunoastere pe care doar tu si nimeni altcineva nu o poate ocupa si careia doar ii poti adauga valoare pentru a imbunatati viata altora. Odata ce identifici aceasta nisa, globalizarea va inceta sa mai fie un cuvant pe care il spui cu jumatate de gura si va deveni o binecuvantare care te-a determinat sa renunti la anumite lucruri pe care altii le vor imbratisa cu bucurie, iar tu va trebuie sa descoperi cum sa integrezi ceea ce-ti place cu adevarat in propria ta viata.

Anthony Silard este presedintele Institului de Lidership Executiv (Executive Leadership Institute) (www.execleaders.com) si autorul lucrarii Full Alignment: A Practical Guide to Transforming Your Life Vision into Action (Alinierea totala: ghid practic de transformare a unei viziuni in actiuni concrete).