Trei principii esentiale pentru CSR

Desi responsabilitatea sociala corporativa este un concept aparut organic, reprezentand un set de idei construite de companii si ONG-uri lucrand impreuna, lipsa unei singure voci, lucrari academice, legi sau altei resurse care sa ne ofere o definitie unica a termenului face ca domeniul sa fie destul de dificil.

In ciuda aceste situatii, nu este greu sa identificam trei principii de baza care ar trebui sa stea la baza oricarui demers de CSR.

Pe primul loc avem ”Sa nu faci rau”. Expresie imprumutata din medicina, se aplica in mod perfect si companiilor, CSR-ul in cea mai simpla forma insemnand sa nu faci rau cuiva in mod voit numai pentru a obtine profituri mai mari. Aceasta gandire se potriveste teoriei traditionale de business, care ne spune ca firmele ar trebui sa creeze valoare, iar orice initiativa daunatoare scade sau acopera in totalitate utilitatea oricarei valori create de companie.

Biocombustibilii sunt un exemplu clar al acestei idei. Initial, ei au fost vazuti drept inlocuitorii perfecti ai petrolului si produse cu un potential foarte mare de a incetini sau chiar inversa schimbarile climatice. Dar cultivatorii ahtiati dupa profit au inceput fortat schimbarea politicilor agricole si au recurs la despaduriri pentru a asigura recolte mai bogate. Daunele aduse mediului au anulat astfel orice efect pozitiv pe care biocombustibilii l-ar fi putut avea asupra incalzirii globale.

O nevoie asemanatoare pentru o valoare net pozitiva se extinde si in cazul corporatiilor. Aduc ele mai multe beneficii societatii? Fac tot ce le sta in putinta pentru a minimiza efectele nocive si cresterea valorii? CSR-ul este miscarea care ne face sa raspundem ”da” ambelor intrebari.

Al doilea element al responsabilitatii se axeaza pe ceea ce o companie ar trebui sa faca. CSR-ul cere firmelor sa isi asume responsabilitatea pentru ”ratacirile”’din trecut, sa remedieze efectele si sa opreasca practicile nocive. Pentru ca balanta intre bine si sau sa fie pozitiva, companiile nu trebuie sa se orienteze numai spre repararea greselilor din trecut, dar sa se asigure si ca situatia nu se va repeta in viitor. Firmele ”nu fac rau” atunci cand practicile lor de business nu dauneaza in mod direct mediului, societatii sau angajatilor si, chiar daca termenul de ”a face rau” poate fi definit si evaluat in diferite moduri, ideea de baza a CSR-ului ramane aceeasi.

Elementul final al responsabilitatii este dat de ceea ce ar putea face companiile. In acest punct, companiilor li se cere sa isi schimbe business-ul in mod fundamental pentru a maximiza beneficiile aduse comunitatii si a reduce costurile asupra societatii sau a mediului inconjurator, in asa fel incat toata lumea sa aiba de castigat. In acest fel, CSR-ul solicita companiilor sa isi foloseasca puterea pentru a schimba lumea in bine.